La inceputul lui noiembrie 2011, MAEur anunta inceperea negocierilor pentru semnarea Memorandumurilor de intelegere pentru Mecanismul financiar SEE si Mecanismul financiar norvegian 2009-2014. Cele doua acorduri de asistenta nerambursabila dintre statele donatoare (Islanda, Liechtenstein, Norvegia) si statul roman, se preciza, urmau sa fie numai bune de semnat „in prima parte a lui 2012”. Cum am intrat in a 2-a jumatate a lunii martie, am putea spune, fericiti, ca Memorandumurile de intelegere se vor semna in… cateva zile, adica in „prima parte a lui 2012”. Daca am intra in aprilie cu ele nesemnate, clar n-ar mai fi „prima parte a lui 2012”, ci prima jumatate a anului si s-ar intinde coarda. Si-apoi Leonard Orban a zis clar (in noiembrie 2011) ca „suntem pregatiti sa incheiem procesul de negociere cat mai curand, astfel incat implementarea efectiva a celor doua acorduri sa poata incepe in cursul semestrului I al anului viitor”. Implementarea efectiva insemnand demararea programelor de finantare.
Intre timp ne mai aruncam un ochi pe niste documente oficiale de-ale norvegienilor, mai exact pe un ghid EEA Grants dedicat exclusiv Fondului ONG. Sa nu uitam ca ONG-urile chiar sunt tinute-n palma de norvegieni, fie ca aplica sub EEA Grants sau Norway Grants. In acest ghid, vedem-ne reamintim ce urmaresc ei de la-prin noi: sa-i facem pe oameni cetateni activi, sa tragem de urechi autoritatile, intrandu-le si pe sub piele, sa sensibilizam-constientizam, sa promovam toleranta si dialogul multicultural, sa fim mana-n mana mai puternici, sa invatam-formam-educam, sa culturalizam, sa imbunatatim vietile si, la coada cozii, sa devenim ONG-uri meseriase si inovative. Se pare ca inovatia, originalitatea, ar putea fi un criteriu in grila de evaluare a proiectelor.